Camera Deputaților a votat, azi, desființarea Secției Speciale pentru investigarea magistraților, păstrând însă un amendament controversat al UDMR- magistrații pot fi trimiși în judecată numai cu acordul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. Pentru a putea merge către promulgare, inițiativa legislativă are nevoie și de votul senatorilor care, cel mai probabil, va urma aceeași linie.
Acest „compromis politic”, așa cum ne este prezentat de către liderii coaliției de guvernare, ar fi putut fi, totuși, dezamorsat dacă în spațiul public s-ar fi auzit și vocea președintelui Klaus Iohannis. După luni de zile în care am văzut că deciziile politice cele mai importante se iau la Cotroceni, dintr-odată, în curtea administrației prezidențiale s-a lăsat liniștea, iar UDMR devine, brusc, marele player care stabilește agenda pe cel mai sensibil subiect al zilei pentru sistemul judiciar.
Subiect care va avea ecou atât la Comisia Europeană, cât și pentru unele instituții judiciare internaționale. Din moment ce pentru parlamentari, supraimunitatea nu este bună ca principiu, cum ar putea fi ea bună pentru corpul magistraților, care se presupune că au un comportament etic prin excelență?
Cum se face, totuși, ca liderul politic cel mai puternic din România, care a capitalizat electoral de pe urma electoratului justițiar, să devină absent în momentele cheie privind o temă importantă pentru sistemul judiciar?
După numirile mai mult decât discutabile la șefia marilor parchete, Iohannis a preferat să ocolească noua găselniță privind avizul CSM pentru trimiterea în judecată a magistraților. A te abține în a critica și chiar descuraja din fașă acest compromis înseamnă, de fapt, că îl susții.
Și de ce ai face-o?
În ultimii ani, CSM a devenit un adevărat pol de putere pentru întreg sistemul judiciar și nu unul în bine. Jocurile și interesele subterane în acest for de conducere sunt mai subversive decât cele de pe terenul politic, pe care îl înțelegem prin cheia scrierilor lui Machiavelli. Pe terenul politic măcar lucrurile sunt asumate, în interiorul CSM, machiavelismele nu sunt permise, pentru că în justiție există reguli de morală clare: deciziile se iau numai ca urmare a convingerilor și conștiinței intime, și nu pentru a satisface anumite nevoi politice. Or în CSM există voci de magistrați care sunt în stare să deformeze realitatea și să inventeze fenomene care ar exista în interiorul sistemului judiciar, încât nu mai pot fi ocolite suspiciunile de joc dublu asupra lor. S-a ajuns în punctul absolut surprinzător în care o asociație importantă de procurori, AMASP, să ceară public PSD să lămurească dacă judecătoarele CSM Gabriela Baltag și Evelina Oprina – susținătoare declarate ale menținerii Secției speciale – sunt membri ai PSD. Iar cele două judecători reprezintă partea colorat-caricaturală a consiliului.
Lia Savonea, magistratul cameleon
O voce puternică și foarte mitizată, pentru că refuză de ani buni aparițiile în presă, este Lia Savonea, o judecătoare care, în perioadă de glorie a colaborării DNA cu SRI, era considerat un magistrat de încredere pentru „binom”, acceptând pe bandă rulantă mandatele pe interceptări, ca în momentul în care paradigma politică s-a schimbat, să joace o carte suveranist-naționalistă în justiție. Prin comparație cu primele două, Lia Savonea este un membru CSM mult mai puternic, mai inteligent, care și-a creat o rețea de magistrați fideli, pe care i-a promovat în funcții în perioada în care a fost președinte CSM și pe care îi poate influența în decizii. Deși există multe zvonuri că ar fi jucat pentru interesele PSD, în fapt, în ultimii ani, influența de facto în justiție a PSD nu a existat, singurul pol de putere care atrage atenția membrilor CSM fiind Administrația prezidențială și purtătorii de mesaje, prin diverse canale informale, ai acesteia. Savonea este mai degrabă un magistrat de sistem, nu unul al PSD.
Secția pentru investigarea magistraților, pe care ea a încurajat-o, a fost un element psihologic de șicanare/intimidare psihologică a magistraților incomozi care se formaseră în perioada în care DNA le încuraja curajul de a ancheta orice fel de demnitar. Pe principiul, te sperii nițel ca să înțelegi de unde bate, mai nou, puterea. Și chiar te potolesc.
Secția nu a trimis în instanță magistrați acuzați de acte de corupție, și nici nu a instrumentat până la capăt așa numiții magistrați „abuzatori”. Doar li s-a arătat pisica. Odată desființat acest instrument, cheia se mută în CSM, unde Savonea are o influență uriașă.
Cine sunt magistrații care doresc protecție
„Dacă ar fi existat consens politic să nu existe acest aviz CSM, nu cred că mai existau discuții. Acum însă magistrații care își doresc protecție pentru ei și prietenii lor promovați în poziții cheie au început să ridice capul”, mi-a explicat un magistrat sub protecția anonimatului.
La ora actuală, există trei tabere în CSM privind desființarea secției: cel al Liei Savonea, formată din Simona Marcu, Nicoleta Țînț (Oprina și Baltag fac, mai nou, parte dintr-un grup distinct), care ar fi dorit păstrarea status-quo-ului, grupul format din procurorii CSM care doresc revinea la situația de dinainte de înființarea secției, și tabăra căldicică, a compromisului, pro aviz, formată din Bogdan Mateescu ( noul președinte CSM), Andrea Chiș, Mariana Ghena și Corina Corbu. În funcție de interese conjuncturale, Mateescu și Corbu joacă și pentru tabăra Savonea.
Dacă legea este adoptată și în Senat, iar Iohannis o promulgă, procurorii secției speciale, care au jucat comedia politică în ultimii ani și și-au hărțuit colegii de breaslă deschizându-le dosare penale, primesc protecție în CSM prin gruparea Liei Savonea până în decembrie 2022, când mandatul actualilor membri expiră. O carte de moment pentru a dezamorsa niște tensiuni acumulate în sistem și a nu încuraja, poate, răzbunările.
Nu este exclus însă nici scenariul salvatorului, ca președintele Iohannis să trimită către CCR, când tensiunile vor exploda în sistemul judiciar, această lege, iar supraimunitatea magistraților să fie declarată neconstituțională.
A fost inventată o altă falsă problemă în sistemul judiciar, în condițiile în care secția se putea desființa simplu, fără niciun aviz CSM, iar lucrurile reintrau în normalitate. Dar atunci când clasa politică este plină de interese meschise, ele sunt transferate indirect și către playerii din justiție.