foto pagina de Facebook a Ambasadei USA

Pozițiile publice ale ambasadorului american, Adrian Zuckerman, au devenit din ce în ce mai contrariante față de valorile democrației liberale, pe care administrațiile americane le folosesc în diplomația de tip soft power. În timp ce Forumul Judecătorilor, cea mai de prestigiu organizație a juedecătorilor din România, a susținut public, chiar acum două zile, că „Ziua Internațională Anticorupție” marchează în România „o realitate tristă”, Ambasada USA găsește potrivit să-l premieze chiar pe fostul șef al Executivului pentru „eforturile axate pe promovarea statului de drept”. Prin gesturile sale pripite și superficiale, Ambasada USA nu face decât să decredibilizeze și mai mult acea facțiune de magistrați reformiști din România, rămasă fără suport politic și care abia mai supraviețuiește. Dacă totul a fost prefect și chiar performant în timpul guvernării Orban, potrivit evaluărilor americane, înseamnă că asociațiile de magistrați români, care au atras semnale de alarmă, în acest an, asupra problemelor din justiție, apărute din cauza ingerințelor politice, au criticat puterea politică fără argumente.

Pe cine să mai creadă cetățeanul simplu din această poveste? Nu numai că a făcut campanie electorală în mod fățiș liberalilor, dar Zuckerman îi legitimează pe liberali pe cea mai sensibilă temă din România: statul de drept. „Ieri, Ambasada Statelor Unite ale Americii l-a premiat onorific pe fostul premier Ludovic Orban pentru „eforturile axate pe promovarea democrației, statului de drept și pe combaterea traficului de persoane”, scrie pe pagina de facebook a Ambasadei USA în România. Despre Ludovic Orban se pot spune multe, de la faptul că, în plan extern, nu a avut poziții retrograde asemănătoare lui Liviu Dragnea, nu a promovat la nivel de discurs politic cauze naționaliste toxice sau euro-atlantice sceptice, dar, totuși, cum să-l premiezi pe Orban pentru că ar fi promovat statul de drept în România? Ce merite deosebite a avut Guvernarea Orban pe această temă? Puterea executivă și majoritatea legislativă au desconsiderat apelurile magistraților Magistrații se plâng, pe bună dreptate, că Secția Specială pentru investigarea…

Surpriza neplăcută a acestor alegeri este intrarea în Parlament, potrivit primelor exit poluri, a partidului Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), care va reînvia discursul naționalist anti-occidental de la cea mai importantă tribună politică a țării. Un partid fără structuri bine conturate în teritoriu, care și-a transmis, preponderent, în această campanie electorală, mesajele în social media, un mediu de comunicare în care stridența, agresivitatea și ideile radicale sunt vectorii care prind și ajung cel mai ușor la electorat. Este prematură comparația cu Brexit, dar faptul că un partid lipsit complet de notorietate atinge atât de ușor pragul electoral, concentrându-și campania în social media, va ridica, probabil, în perioada următoare, mai multe semne de întrebare. Valorile clamate – unirea cu Basarabia, familia, națiunea și credința creștină- pe care le promovează cu insistență liderul AUR, George Simion, se regăsesc, într-o variantă ușor diluată și la anumiți lideri PNL, cum ar fi Rareș Bogdan, sau în publicațiile cu notă legionaroidă de tipul Active News.

Programul partidului poate fi catalogat unul de dreapta spre extremă. Cauzele partidului au putere de atracție și pentru un anumit segment din structurile de securitate, mai ales pentru cadrele din rezervă, cultivate în spiritul cetății asediate, fie unul sub atacul maghiar, sau sub cel occidental, entitate care, mai nou, ne deposedează bogățiile și ne-a „capturat” țara. De altfel, pe listele partidului pentru parlamentare, îl regăsim pe Mircea Chelaru, general în rezervă, fostul șef al Statului Major, cunoscut pentru viziunea sa naționalistă, participant la întâlnirile cu Aleksandr Dughin, un ideolog rus care susține paradigma eurasiatică.   Mesajele partidului ating și facțiunea naționalist-ortodoxistă din Biserică, ușor percutantă la tezele Răsăritului. Iar acest palier este reprezentat de vicepreședintele AUR, Claudiu Târziu, unul dintre liderii Coaliției pentru Familiei, un conservator asumat care, în textele sale, s-a remarcat prin încearcările de a găsi justificări crimelor comise de legionari. Primul paragraf din programul AUR face apel la articolul 1 din Constituția România, privind suveranitatea statului, iar…

Primarul Bucureștiului, Nicușor Dan, anunță, într-un interviu pentru acest site, că nu va mai oferi vacanțe gratis seniorilor bucureșteni, iar Centrul pentru Seniori al Municipiului București va trece printr-un audit. Întrebat dacă o va demite pe Alexandra Dobre de la șefia centrului, cunoscută ca fostă consilieră a lui Gabriel Oprea, Nicușor Dan a răspuns că va verifica modul în care a fost numită, iar dacă numirea a fost una temporară, „e în atributul meu să intervin”. Alexandra Dobre a fost numită la șefia acestui centru, de către fostul primar general, Gabriela Firea, prin detașare, nu concurs. Centrul pentru Seniori al Municipiului București a devenit celebru în mandatul fostului primar, Gabriela Firea, prin câteva programe controversate dedicate persoanelor în vârstă, de pildă, excursii gratis în Grecia sau bani pentru cuplurile care dovedesc longevitate în căsătorie. La acel moment, presa a speculat că, de fapt, intenția edilului Capitalei a fost una strict electorală, pentru fidelizarea, la vot, a electoratului pensionar. Numărul total

de pensionari domiciliați în București cu vârsta peste 65 de ani și care beneficiază de o pensie mai mică de 1.000 lei este de 51.127, potrivit Casei de Pensii a Municipiului București, la solicitarea Libertatea, însă programele coordonate de CSMB pentru aceste persoane vulnerabile cuprindeau un număr foarte mic dintre ei, pe sistemul cinic de tombolă, primul înscris, primul servit. Sidonia Bogdan: Fostul primar, Gabriela Firea, a derulat multe programe controversate prin acest centru. De pildă, oferea bani sau premii onorifice tuturor seniorilor care împliniseră un anumit număr de ani de căsătorie. Vi se pare corect să oferi bani publici pentru asta? Nicușor Dan: Este un răspuns pe care o să-l dea Consiliul General. Eu am opinia mea personală, nu vreau să o exprim înainte de Consiliu. Opțiunea mea fermă este că dintre toate stimulentele care s-au dat în administrația precedentă, eu vreau să le păstrăm pe cele pentru persoanele cu dizabilități. Mai este un ajutor pentru nou-născuți, mai este…

O angajată a Centrului Cărții, din cadrul ICR, acuză că este victima unui caz de hărțuire la locul de muncă. Ana Nedelea, un expert care se ocupă de publicarea revistei Lettre Internationale, îl acuză pe șeful său direct, Andrei Novac, de „abuzuri față de angajații acestui departament”. Potrivit plângerilor sale, Andrei Novac „își supune în mod repetat colegii unor atacuri verbale nejustificate și are un comportament deosebit de agresiv la adresa acestora”. De partea ei se află reprezentanții salariaților ICR care confirmă că Novac ar manifesta un comportament verbal agresiv la locul de muncă.  La rândul său, Andrei Novac, la solicitarea mea, se apără și susține că, în fapt, angajata din subordinea sa nu ar fi respectat atribuțiile care i se revin și că nu ar manifesta un comportament agresiv în relația cu angajații. Aceeași poziție o are și conducerea ICR, Mirel Taloș, într-un răspuns la solicitarea acestui blog.  Ana Nedelea a făcut plângeri împotriva directorului Centrului Cărții, în acest

an, atât către președintele ICR, Mirel Taloș, către Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Combaterea Corupției și Petiții din Senat, cât și către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).  „În ultimii doi ani, directorul temporar al departamentului Centrul Cărții, dl. Andrei Novac, a manifestat față de mine în repetate rânduri un comportament deosebit de agresiv (limbaj și manieră de comunicare), supunându-mă astfel unei hărțuiri morale și intelectuale care este, în continuare, acceptată prin nesancționare de către conducerea instituției. Comportamentul domnului Novac, tolerat de către președintele interimar, dl. Mirel Taloș, lezează demnitatea, afectează sănătatea angajaților și degradează climatul de lucru în compartimentul Centrul Cărții din cadrul Institutului Cultural Român. Menționez că domnul Novac manifestă acest comportament deosebit de grobian cu precădere față de femeile din departamentul pe care îl conduce”, reclamă Ana Nedelea în plângerea trimisă spre analiză către CNCD.  Experta ICR susține că, în anul 2019, Andrei Novac a refuzat să angajeze pe un post vacant în redacția revistei o persoană  care să preia…

Întâmplarea face să-mi încep activitatea jurnalistică, pe site-ul propriu, de Ziua Națională, zi în care se discută despre patriotism.  Probabil mulți dintre noi am încercat să înțelegem acest sentiment, mai ales că istoria noastră recentă, naționalist-comunistă, a plusat pe retorica patriotardă. Patriotismul, așa cum îl vedeam manifestat în spațiul public, era ca o prăjitură pe care nu o doream, dar care îmi era îndesată pe gât, cu argumentul prefabricat că e bună.  Un discurs exagerat-pompos și, de foarte mult ori, fals, de a exhiba niște sentimente referitoare la țară, care a dus, în timp, la o reacție de respingere a generațiilor tinere educate în spiritul liberal-democratic. Cei care obișnuiesc să îngroașă discursul patriotard nu știu, de fapt, să rostească melodia naturaleții, pentru că, populismul, în materie de sentimente, înseamnă să pretinzi, într-un mod demonstrativ, că simți mai mult decât simți în realitate. Și de ce ai face asta?  De fiecare dată când am fost întrebată, de-a lungul timpului - crezi

în patriotism, există, în mod natural, acest sentiment? – răspunsul meu a fost categoric nu, ca reacție de respingere la acest val de populism vulgar și ostentativ care mi-a asfixiat tinerețea.  Totuși, trebuie să recunosc că m-a intrigat această trăire și am vrut să-o înțeleg, mai ales că, în experiența cu cetățenii străini, de pildă, cu americanii– directă sau în filme - am observat că există și o formă de manifestare autentică a acestui sentiment.  Ce ar putea să însemne patriotismul? Apelul la istoria națională și la anumiți lideri politici din trecut care au avut un rol în formarea României Mari, așa cum se obișnuiește la noi de Ziua Națională? Deși mulți consideră că acest ar fi răspunsul, pe mine nici acesta nu mă convinge.  Faptul că trebuie să-ți cunoști istoria țării este, mai degrabă, o obligație sau o formă de civilizație, dar nu este o formă de manifestare directă a dragostei. Da, poți respecta sau te poate inspira un…