Uniunea Europeană face eforturi pentru a pune la dispoziția tuturor statelor membre dozele de vaccin necesare depășirii pandemiei. În ciuda acestui efort, câteva state central și est europene au invocat anumite blocaje birocratice sau întârzieri în aprovizionare și au anunțat că vor cumpăra vaccinuri provenind din Federația Rusă sau China, chiar dacă acestea nu au fost autorizate de Agenția Europeană a Medicamentului.
Slovacia a cumpărat deja vaccinul rusesc Sputnik V, Ungaria atât pe cel rusesc cât și cel chinez, Sinopharm. Cehia a comandat vaccinul chinezesc, Polonia ia și ea în considerare acest lucru.
Germania, o putere europeană care a ales frecvent pragmatismul în politica sa externă, a cerut, recent, Comisiei Europene să cumpere vaccinul rusesc Sputnik V în numele statelor membre, potrivit unui oficial german citat de Politico.
În afara UE, Serbia a început să administreze vaccinul Sinopharm, în timp ce Belarus, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Macedonia de Nord și Ucraina sunt și ele pe cale de a-l prelua.
Din cauza unei lipse acute de vaccin, inclusiv președinta Republicii Moldova, Maia Sandu s-a întâlnit cu ambasadorul Federației Ruse, Oleg Vasnețov, pentru a discuta despre accesul rapid la vaccinul Sputnik V.
În acest context, dezbaterea acestei perioade se concentrează în jurul dilemei cum ar trebui să se raporteze cetățenii europeni la această temă cu implicații geopolitice. Ar trebui să aplice statele europene o viziune realistă, să achiziționeze vaccinuri chiar și din țările cu regim autoritarist, pentru a-și suplimenta achizițiile, în ideea de a-și atinge un scop de moment, ieșirea rapidă din pandemie? Sau ar trebui să manifeste reticență, știut fiind faptul că regimurile autoritariste nu numai că nu sunt transparente în procedurile de autorizare ale vaccinurilor, dar își și cresc influența în țările pe care le scot, pe moment, din nevoie?
Diplomația vaccinului la nivel global este, poate, o ultimă etapă a procesului pandemic.
Pentru a lămuri această constroversă, am stat de vorbă cu trei analiști pe politică externă, Oana Popescu, director Global Focus Center, Radu Magdin, director Smartlink Communications și Dumitru Mînzărari, cercetător științific la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și Securitate.
Este un vaccin un simplu vaccin sau odată cu el vin și alte implicații? E recomandabil să achiziționeze statele UE și vaccinuri din China și Rusia?
Oana Popescu: „Un vaccin e un vaccin. În condiții extreme, puține țări își permit să facă mofturi. De altfel, nu e nimic nou în asta. Așa a ajuns China să domine comerțul mondial în multe domenii, iar acum suntem șocați cât de dependenți am ajuns cu toții, chiar în UE, de furnizorii chinezi: un produs e un produs, iar dacă ți-e necesar și e mai ieftin, îl vei alege pe acela, chiar dacă e de calitate inferioară, mai ales dacă nu ți-l poți permite pe cel bun și mai scump. Sigur că în domeniul sănătății, calitate inferioară poate însemna ineficiență, riscuri sporite sau chiar moartea, dar în contextul lentorii reacției UE, e justificat că state din regiune au căutat să își vaccineze populația cât mai repede, cu ce a fost mai întâi disponibil. State membre UE care cântăresc și interesele geopolitice pe termen lung alături de cele momentane, cum e, de regulă, și România, probabil ar fi evitat până în ultimul moment să ofere Rusiei sau Chinei o oportunitate de influență; dar state care nu prea au de ales (cum sunt vecinii UE), sau mai puțin loiale principiilor democratice (cum e Ungaria) vor pupa mâna care li se întinde. Repet: sigur că prudent, strategic ar fi să nu cedezi interese de termen lung in favoarea satisfacerii unei nevoi imediate”.
Radu Magdin: „La nivelul Uniunii Europene, negocierea în bloc a achizițiilor de vaccin, atât din punct de vedere al prețurilor, cât și din punct de vedere al predictibilității livrărilor de doze, este un succes în sine, mai ales dacă ținem cont de faptul că UE, înainte de pandemia de COVID-19, a abordat marginal teme legate de sănătate, domeniu aflat în responsabilitatea directă a statelor membre. Pentru statele membre UE, solidaritatea în context COVID-19 și în contextul campaniei de vaccinare ține tot de o abordare pragmatică, chiar dacă apar unele sincope la nivelul statelor membre, pentru că gestionarea vaccinării în comun este preferabilă gestiunii individuale, dacă vrem să revenim la normalitate la nivel comunitar, normalitate din care făcea parte și libertatea completă de mișcare. Astfel, pentru statele membre UE, continuarea campaniei de vaccinare în liniile trasate de Bruxelles trebuie să rămână prioritară. Faptul că unele state sunt tentate să opteze pentru vaccinuri produse în Rusia și China, vaccinuri care nu au trecut prin aceleași proceduri de acreditare ca cele deja folosite în Uniune, înseamnă risc politic și părăsirea sistemului de valori și solidaritate european și nu poate fi, nici pe departe, rezultatul unei viziuni cu adevărat pragmatice”.
Programul COVAX face parte din Accelerator Access to COVID-19 Tools (ACT), un cadru pentru colaborare internațională, creat ca răspuns la un apel din partea liderilor G20, în martie 2020 și lansat, ulterior, de către Organizația Mondială a Sănătății, Comisia Europeană și Fundația Bill & Melinda Gates în aprilie 2020. Cât de mult ajută COVAX statele balcanice?
Oana Popescu: „Paradoxul este că UE este printre principalii fondatori ai COVAX, mecanismul care permite ca vaccinurile să ajungă la țări mai sărace din toata lumea, a investit 2,2 miliarde în COVAX; a alocat 3,3 miliarde Balcanilor de Vest pentru răspunsul acestora la criza Covid-19. Însă s-a mișcat încet, greoi, birocratic, la mai mult de o lună de când începuse vaccinarea în UE, în vecinătate – de pildă în Balcani – nu ajunsese niciun vaccin nicăieri. Așa că Serbia, un stat deja tentat să joace la toate capetele disponibile, UE, Rusia, China, SUA, a achizitionat Sputnik V și a dat mai departe către Muntenegru pentru vaccinarea personalului medical, către Macedonia de Nord.Vaccinul devine astfel un instrument de soft power. Soluții încep să apară, săptămâna trecută, UE a trimis un mare număr de vaccinuri prin COVAX statelor din regiune. Dar când ai de-a face cu o cursă contratimp pentru viață, sănătatea și normalitatea existenței populației, când deja ai un context regional de dezangajare a UE și SUA și de implicare din ce în ce mai energică a Chinei și Rusiei, nu poți să te miri că orice ezitare a Occidentului înseamnă un punct câștigat pentru Moscova sau Beijing, care se folosesc de orice ocazie”.
Radu Magdin: „Pentru statele din Parteneriatul Estic, din care face parte și Republica Moldova, sau statele din Balcanii de Vest, accesul la vaccinuri s-a dovedit a fi mult mai complicat, ceea ce, din punct de vedere pragmatic, poate duce la nevoia de a achiziționa vaccinuri din țări precum Rusia sau China. Aceste state au un spațiu de manevră și o oarecare flexibilitate nu pentru că se bucură de „oportunități”, ci pentru că, față de UE, au dezavantajul lipsei de acces la un sistem de achiziții centralizat. Cu toate acestea, la nivel internațional, inițiative precum COVAX, susținută inclusiv de UE, vin să suplinească, acolo unde este posibil, o nevoie de avansa vaccinarea la granițele UE și dincolo de ele”.
În lipsă acută de doze de vaccin, cum ar trebui să procedeze Republica Moldova? E bine să apeleze la vaccinul rusesc?
Dumitru Mînzărari: „În asigurarea Republicii Moldova cu vaccinuri, politicienii moldoveni ar trebui să fie ghidați de logica sănătății propriilor cetățeni. Un vaccin care ar putea fi sub standardele de calitate, de eficiență și securitate a sănătății ar fi contrar logicii care ghidează căutarea vaccinurilor. Problema vaccinurilor din țările autoritare este că procedurile de creare și testare a lor au fost făcute netransparent. Un exemplu, care a indus în eroare și o mulțime de jurnaliști și politicieni în Occident, este cazul vaccinului rus. Creatorii vaccinului- care lucrează pentru statul rus- au publicat rezultatele testării în o revistă științifică occidentală, Lancet. Imediat în Occident, acest fapt a fost perceput ca dovadă a eficacității și securității vaccinului, ceea ce e greșit. Publicarea în Lancet este doar un prim pas, căci ulterior cercetătorii ruși urmează să dea comunității științifice datele neredactate privind procedura de testare și rezultatele acesteia. Rusia a refuzat acest lucru, iar în presă vedem obiecții precum că nici China nu ar fi oferit aceste date. Din cauza faptului că sunt state autoritare, nu există controale interne independente în aceste țări, iar voința politică ghidează decizia de aprobare a vaccinului, chiar dacă experții ar fi contra. Politicienii ar trebui ghidați de considerente privind sănătatea cetățenilor, nu de cele geopolitice. Agențiile abilitate ale UE sunt sub o presiune considerabilă să aprobe vaccinul rusesc, din partea unor țări și interese loiale Rusiei. Atâta timp cât Rusia nu asigură transparența necesară verificării vaccinului, acesta nu ar trebui să fie importat în Moldova. În acest sens, atât Igor Dodon cât și Maia Sandu au făcut greșeli, chiar dacă motivațiile lor au fost diferite”.
Oana Popescu: „Dacă aș locui în Republica Moldova și nu aș avea acces la alta sursă de vaccinuri, probabil că aș lua ce ar fi disponibil. Pentru Maia Sandu însă, având în vedere traiectoria pe care a imprimat-o cu lupte grele Republicii Moldova, de când ocupă funcția prezidențială, cred că prima, a doua și a treia opțiune este aceeași: să negocieze până în pânzele albe cu Uniunea Europeana până ce Bruxelles-ul va înțelege miza și va face tot posibilul ca și Republica Moldova să fie inclusă în eforturile comune europene de combatere a pandemiei; și cu România pentru acordarea în continuare de sprijin ca și pana acum. Pentru UE însă, aceasta este o ocazie unică să arate dacă într-adevăr consideră că trăim într-un spațiu unic european și să arate statelor aspirante la aderare – multe legitim frustrate de lipsa crescândă de interes a UE față de proces – ce beneficii are asumarea acestui proiect comun, ce înseamnă solidaritatea europeană”.