Noile atacuri dintre Israel și Hamas au readus în atenția publică un conflict care, de câțiva ani, intrase într-un con de umbră pe scena internațională. Unul dintre motivele pentru care israelienii și palestinienii nu reușesc să ajungă la un acord de pace este facțiunea Hamas, care controlează Fâșia Gaza, considerată organizație teroristă de către Statele Unite și Uniunea Europeană. Motivul pentru ca această organizație controversată nu „moare”, pentru a permite ascensiunea unor partide cu agendă moderată pentru palestinienii din Gaza, este faptul că este susținută de câteva state puternice în regiune, printre care și Turcia, un stat membru NATO, care ar trebui să împărtășească valorile democrației. Dr. Dragoș C. Mateescu, Institutul de Cercetare al Universității din București (ICUB), explică mizele președintelui Recep Tayyip Erdoğan pentru care acordă explicit sprijin Hamasului și de ce este greu pentru NATO este descurajeze o astfel de relație. Sidonia Bogdan: Una dintre cauzele pentru care puterea Hamas nu scade în Gaza este faptul că organizația

este susținută de câteva state puternice din regiune, printre care și Turcia. Care sunt motivele pentru care președintele Erdoğan întreține relații cu lideri Hamas? Dragoș C. Mateescu: Într-adevăr, sunt trei state care susțin oficial organizația Hamas. Acestea sunt Iran, Qatar și Turcia. Studiile care se concentrează pe ultimul deceniu arată că, în general, Iranul oferă sprijin logistic și militar, Qatar oferă spijin mai ales financiar, ia Turcia oferă la rândul ei grupării Hamas sprijin logistic și politic. Însă, datorită presiunii la care este supus Hamas în Israel, rolurile se schimbă, uneori. Toate cele trei state pot contibui financiar și toate trei pot oferi sprijin logistic și militar, după nevoi. Sprijinul politic acordat de către Turcia este însă cea mai interesantă evoluție din ultimul deceniu. Înainte de această perioadă, toate guvernele de la Ankara, inclusiv primele două guverne AKP, urmau linia tradițională a relațiilor bune cu Israel și de sprijin mai degrabă afectiv pentru palestinienii din Israel, în general. În ultimul…

Volumul „Lumea în care trăim. O scurtă introducere” al fostului diplomat american, Richard Haass, a fost lansat recent și în România, la Editura Nemira. Nume celebru în relațiile internaționale, Richard Haass este președintele think tank-ului Council on Foreign Relations, sub umbrela căruia funcționează și prestigioasă revistă Foreign Affairs, în care autorul publică frecvent eseuri și analize de politică externă. Cariera sa diplomatică este una foarte bogată, fiind în trecut consultant senior al președintelui George W. Bush. A lucrat în echipa fostului secretar de stat, Colin Powell, perioadă în care s-a implicat în negocierele tratatelor de pace din Cipru și Orientul Mijlociu. Contrariat că studenții americani care optează pentru o carieră în IT sau pentru alte profesii cu profil real nu sunt interesați de politica externă a Statelor Unite, de efectele globalizării și de interdependențele economice dintre state, care, într-un mod sau altul, ajung să le influențeze și lor viața, Richard Haass s-a decis, înainte de pandemie, să publice o carte

ca un ghid pentru neinițiați, pentru a explica istoricul, dinamica și marile teme de interes pentru relațiile internaționale. Cartea este scrisă într-un ton neutru, uneori didactic, iar în anumite momente transpare abordarea neorealistă a autorului. În contextul promovării cărții sale, Richard Haass a avut o discuție pe zoom cu șase jurnaliști români, ocazie cu care i-am adresat trei întrebări. O trimitere din carte face referire și la țările din Europa de Est, unde este inclusă și România, în capitolul dedicat Europei și procesului de extindere NATO, după terminarea Războiului Rece. Haass încearcă un exercițiu intelectual și privește cu un ochi critic spre trecut, sugerând că decizia NATO de a integra țările afectate de influența sovietică a degradat, pe termen lung, relația Statelor Unite și a Occidentului cu Federația Rusă. Nu știe cum ar fi arătat lumea fără acest val de extinderi, a rămas un exercițiu pentru istorici, dar se întreabă retoric dacă ar fi putut funcționa mai bine. În ultimii…

De câteva săptămâni, tensiunile militare de la granița Ucrainei cu Federația Rusă fac agenda internațională, nu de puține ori lansându-se în spațiul public mesaje catastrofice privind evoluția acestui conflict. În acest joc geopolitic, majoritatea marilor puteri sunt implicate, Ucraina reprezentând frontul principal de dispută între Washigton și Moscova.   În fapt, există pericolul real al escaladării conflictului? Cum ar trebui să privească România acest nou context regional? Și care ar fi mizele președintelui ucrainean,  Volodimir Zelenski? Am stat de vorbă cu Iulia Joja, o tânără expertă în securitate și apărare, care predă, în calitate de profesor conferențiar, securitate europeană la Georgetown University, în SUA și este senior fellow la Frontier Europe Initiative. Iulia Joja a fost cercetător la School of Advanced Internațional Studies John Hopkins University, și-a susținut teza de doctorat în cultura strategică a României la SNSPA București, pe care a publicat-o la Columbia University Press în 2019 și a absolvit un master în studiul conflictelor la Kings College Londra.

Ce se întâmplă în Ucraina? În acest sezon, primăvara, trupele rusești de obicei își fac exercițiile militare. Și într-adevăr există o mobilizare în masă pe teritoriul rusesc, atât la granița cu Ucraina, cât și în regiunea Mării Negre. Situația este critică, problematică, poate să escaladeze, într-adevăr, dar până în acest moment încă nu putem vorbi de o escaladare reală a conflictului din regiunea Donbas. Este diferită față de alți ani? În ceea ce privește trupele, capatibilitățile și mobilizarea lor, nu sunt neapărat diferite de alți ani. Ceea ce e diferit de alți ani este contextul politic și situația tensionată dintre Statele Unite și Rusia. Este multă comunicare strategică, pentru că rușii sunt supărați pe dosarul Navalnîi, li se pare că sancțiunile sunt prea mari și nu există respect din partea Vestului. Sunt supărați că Administrația Biden a câștigat alegerile și are un limbaj surprinzător de agresiv în raport cu Rusia. Sunt supărați și pentru că Administrația Biden, dincolo de o…

sursa Facebook

Un partid intitulat Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), identic cu cel românesc, se va lansa curând și în Republica Moldova. Pentru a înțelege dacă această filială va influența sau nu un val naționalist pro-rus peste Prut, am stat de vorba cu Ileana Racheru, doctor în științe politice (Universitatea București) și expert în spațiul ex-sovietic. Racheru susține că discursul naționalist și unionist promovat de liderul AUR, George Simion, nu prinde la electoratul conservator moldovean și există slabe șanse ca partidul său să intre in Parlament, în ipoteza unor alegeri anticipate. Electoratul naționalist-ortodox, existent în Republica Moldova, este deja contectat la asociațiile ortodoxe afiliate Mitropoliei Moldovei, care sunt sub coordonarea Patriarhiei Moscovei și astfel există riscul ca, în mod indirect, partidul lui Simion să convină Moscovei. Cum influențează partidul AUR electoratul din Republica Moldova? Până în prezent activitățile AUR nu a avut ecouri semnificative în Republica Moldova. Presa independentă s-a limitat la redarea rezultatelor alegerilor parlamentare din România, precum și a unor

pasaje din programul AUR, a biografiei lui George Simon. AUR este prezent mai mult pe Sputnik care i-a prezentat laudativ performanța de la scrutinul legislativ, precum și discursul naționalist, activitățile anti-sistem de tip protestele anti-mască. Sputnik l-a și criticat pe George Simion pentru faptul că a fost membru în grupurile de ultrași. Până acum, Sputnik a prezentat în mod pozitiv dezideratul unionist al AUR, la fel ca și anti-occidentalismul. Aș vrea, însă, să menționez faptul că George Simion este mai cunoscut în Republica Moldova decât în România. Începând din 2012, când a înființat Acțiunea 2012, Simion a fost prezent constant în presa de peste Prut,  în discursul unor politicieni, în  acțiunile civice (marșurile pentru popularizarea unirii), disputele publice, uneori chiar și altercațiile cu activiștii pro-ruși sau filoruși.  Reflectoarele către activitățile lui Simion au fost plasate constant chiar de către  fostul președinte pro-rus al R. Moldova, Igor Dodon, care a ținut pe agenda dezbaterilor publice falsul pericol unionist. Este electoratul AUR…

Fosta senatoare USR PLUS Florina Presadă va lansa curând un partid progresist pro-european, cu agendă pe mediu, schimbări climatice și reducerea inegalităților sociale. Presadă explică de ce a luat decizia radicală de a părăsi partidul și dezamăgirile față conducerea Dan Barna. Ea crede că, la ora actuală, există un electorat care nu se mai simte reprezentat, nici măcar de USR PLUS, iar acestui electorat dorește să i se adreseze. „Pandemia a adâncit inegalitățile în societatea românească. E nevoie de o formațiune politică nouă progresistă și responsabilă. Vreau să ne uităm la cifre, să înțelegem fenomenele. Avem o grămadă de strategii pe care nu le evaluează nimeni să vadă ce impact au avut. O nouă formațiune care să pună preț pe integritate și competență nu face rău României”, explică Presadă într-un interviu pentru acest site. Nu renunți ușor la partid? O organizație mare nu e raiul pe pământ, apar inevitabil conflicte și jocuri de putere. Ce te-a determinat să faci acest

pas radical? Mi-am dat seama că nu mai avem șanse să schimbăm lucrurile în USR. Am ajuns într-un punct în care schimbarea spre mai bine nu mai este posibilă. Oamenii care au încercat să schimbe lucrurile s-au lovit de un zid. Conducerea partidului sub Dan Barna a practicat un stil de conducere extrem de diviziv, în care a marginalizat toate vocile critice. A marginalizat pe oricine nu era de acord cu deciziile luate de ei. Mi-am dat seama că locul meu nu mai este acolo. Dan Barna putea oricând să ne cheme la o discuție, pe mai mulți dintre noi. Eu mă așteptam la asta. Am văzut extrem de multe lucruri în USR încât să spun: locul meu nu mai este aici. Care sunt deciziile care te-au nemulțumit atât de tare? Să începem cu excluderea lui Oli Ardelean și toate lucrurile care s-au întâmplat după. Pot să amintesc, mai recent, cazul Vlad Teohari, invalidarea candidaturii lui pe listele de la…

Condiționarea beneficiilor statutului de membru NATO de respectarea valorilor statului de drept ar putea fi o prioritate a Administrației Biden. Noul subsecretar de stat, Victoria Nuland, susține această abordare într-un raport publicată în decembrie 2020, intitulat Stronger Together. A Strategy to Revitalize Transatlantic Power . La nivelul NATO, eventualele penalizări ar putea îmbrăca forma restricționării si limitarii participării la exercițiile comune, a accesului la pozițiile importante din cadrul alianței și chiar înghețarea investitiilor în infrastructura de apărare de pe teritoriul eventualelor state problemă, explică într-un interviu, pentru acest site, Octavian Manea, jurnalist specializat în securitate euro-atlantică. O astfel de inițiativă ar pune în șah state membre NATO, precum Turcia, Ungaria sau Polonia. O dezbatere asemănătoare există și la nivel UE, prin implementarea unui mecanism realizat de Comisia Europeană, cu ajutorul căruia dorește să condiționeze absorbția fondurilor europene de respectarea principiilor statului de drept de către toate statele membre. Octavian Manea explică noutățile pe care Administrația Biden le va aduce pentru

România și ce vor mai păstra americanii din strategia clasică a Statelor Unite asupra Flancului Estic. Cât de mult se va schimba agenda USA în România în timpul Administrației Biden? Care este specificul ei? Cred că putem face anumite extrapolări în legătura cu viitoarele accente pe care le va avea administrația Biden, nu doar în relația cu România dar cu regiunea extinsă, pornind de la câteva dintre nominalizările făcute. Ideea de fond pe care Joe Biden a folosit-o în campanie a fost cea de “liga” sau “alianță” a democrațiilor ceea ce sugerează o formulă (de văzut cât de realistă este această solidaritate a democrațiilor) de competiție cu marile puteri revizioniste văzută prin filtrul “democracy-first”. Desigur o astfel de platformă trebuie înțeleasă în sens flexibil, cu geometrie variabilă, deseori informală și chiar funcționând sub o logică de tipul misiunea definește coaliția. Revenirea pe poziția a treia din Departamentul de Stat a Victoriei Nuland probabil întărește sau chiar anunță o astfel de…

Primarul Bucureștiului, Nicușor Dan, anunță, într-un interviu pentru acest site, că nu va mai oferi vacanțe gratis seniorilor bucureșteni, iar Centrul pentru Seniori al Municipiului București va trece printr-un audit. Întrebat dacă o va demite pe Alexandra Dobre de la șefia centrului, cunoscută ca fostă consilieră a lui Gabriel Oprea, Nicușor Dan a răspuns că va verifica modul în care a fost numită, iar dacă numirea a fost una temporară, „e în atributul meu să intervin”. Alexandra Dobre a fost numită la șefia acestui centru, de către fostul primar general, Gabriela Firea, prin detașare, nu concurs. Centrul pentru Seniori al Municipiului București a devenit celebru în mandatul fostului primar, Gabriela Firea, prin câteva programe controversate dedicate persoanelor în vârstă, de pildă, excursii gratis în Grecia sau bani pentru cuplurile care dovedesc longevitate în căsătorie. La acel moment, presa a speculat că, de fapt, intenția edilului Capitalei a fost una strict electorală, pentru fidelizarea, la vot, a electoratului pensionar. Numărul total

de pensionari domiciliați în București cu vârsta peste 65 de ani și care beneficiază de o pensie mai mică de 1.000 lei este de 51.127, potrivit Casei de Pensii a Municipiului București, la solicitarea Libertatea, însă programele coordonate de CSMB pentru aceste persoane vulnerabile cuprindeau un număr foarte mic dintre ei, pe sistemul cinic de tombolă, primul înscris, primul servit. Sidonia Bogdan: Fostul primar, Gabriela Firea, a derulat multe programe controversate prin acest centru. De pildă, oferea bani sau premii onorifice tuturor seniorilor care împliniseră un anumit număr de ani de căsătorie. Vi se pare corect să oferi bani publici pentru asta? Nicușor Dan: Este un răspuns pe care o să-l dea Consiliul General. Eu am opinia mea personală, nu vreau să o exprim înainte de Consiliu. Opțiunea mea fermă este că dintre toate stimulentele care s-au dat în administrația precedentă, eu vreau să le păstrăm pe cele pentru persoanele cu dizabilități. Mai este un ajutor pentru nou-născuți, mai este…