De câteva săptămâni, tensiunile militare de la granița Ucrainei cu Federația Rusă fac agenda internațională, nu de puține ori lansându-se în spațiul public mesaje catastrofice privind evoluția acestui conflict. În acest joc geopolitic, majoritatea marilor puteri sunt implicate, Ucraina reprezentând frontul principal de dispută între Washigton și Moscova.
În fapt, există pericolul real al escaladării conflictului? Cum ar trebui să privească România acest nou context regional? Și care ar fi mizele președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski?
Am stat de vorbă cu Iulia Joja, o tânără expertă în securitate și apărare, care predă, în calitate de profesor conferențiar, securitate europeană la Georgetown University, în SUA și este senior fellow la Frontier Europe Initiative.
Iulia Joja a fost cercetător la School of Advanced Internațional Studies John Hopkins University, și-a susținut teza de doctorat în cultura strategică a României la SNSPA București, pe care a publicat-o la Columbia University Press în 2019 și a absolvit un master în studiul conflictelor la Kings College Londra.
Ce se întâmplă în Ucraina?
În acest sezon, primăvara, trupele rusești de obicei își fac exercițiile militare. Și într-adevăr există o mobilizare în masă pe teritoriul rusesc, atât la granița cu Ucraina, cât și în regiunea Mării Negre.
Situația este critică, problematică, poate să escaladeze, într-adevăr, dar până în acest moment încă nu putem vorbi de o escaladare reală a conflictului din regiunea Donbas.
Este diferită față de alți ani?
În ceea ce privește trupele, capatibilitățile și mobilizarea lor, nu sunt neapărat diferite de alți ani. Ceea ce e diferit de alți ani este contextul politic și situația tensionată dintre Statele Unite și Rusia. Este multă comunicare strategică, pentru că rușii sunt supărați pe dosarul Navalnîi, li se pare că sancțiunile sunt prea mari și nu există respect din partea Vestului. Sunt supărați că Administrația Biden a câștigat alegerile și are un limbaj surprinzător de agresiv în raport cu Rusia. Sunt supărați și pentru că Administrația Biden, dincolo de o retorică agresivă pe Rusia, se mobilizează pe Ucraina și Uniunea Europeană. Cu toate aceste dosare complicate, comunicarea strategică este diferită față de alți ani, atât de partea rușilor, cu un limbaj destul de agresiv, cât și de partea americanilor. Iar Ucraina este frontul principal de dispută între Washigton și Moscova, un front pe care președintele Putin s-ar putea să testeze rezoluția noii Administrații Biden.
Scenariul războiului între Ucraina și Rusia este unul valid?
Nu putem exclude cu totul această variantă. Trebuie să ne punem în mod real întrebarea: unde va fi următoarea intervenție militară al rușilor și următoarea intervenție. Nu neapărat în contextul amenințărilor de acum, dar chiar și dacă ne uităm la această mobilizarea militară. De abia în anul 2021, învățăm lecțiile pe care ni le-a oferit Rusia pe parcursul a douăsprezece ani, începând cu intervenția militară a rușilor în Georgia, în 2008.
Aceasta, intervenția militară în Donbas în 2014, intervenția militară a rușilor în Siria, în anul 2015 sunt toate continuări ale unor exerciții militare rusești.
Deși noi am fi trebuit la nivel de analiză a Rusiei să știm demult că exercițiile militare rusești se pot transforma în intervenții, abia în acest an, în care avem tensiunea dintre Statele Unite și Rusia devenim mai conștienți de riscul acestor exerciții militare.
Președintele Zelensky cere intrarea Ucrainei în NATO. Există șanse Ucraina să devină țară NATO?
Momentam este greu de imaginat aderarea Ucrainei și Georgiei la NATO într-un sens clasic. Prima și ultima dată când s-a pus serios problema aderării Ucrainei și Georgiei la NATO a fost în 2008 la București.
A fost o decizie împinsă de Statele Unite și susținută de câțiva membri NATO, dar a fost o decizie la care s-au opus Germania și Franța. Atunci am concluzionat că voința politică la nivel NATO nu este suficientă pentru aderarea clasică cu Ucraina și Georgia, ceea ce a anulat speranța aderării și a lăsat Georgia și mai târziu Ucraina să plătească prețul pentru orientarea lor euro-atlantică.
Din punct de vedere politic, suntem azi în aproape aceeași situație, dar există niște semne din partea noii Administrații Biden că se va repune problema unei discuții în jurul aderării la NATO. Primul semn a fost venit din partea secretarului de stat american, Antony Blinken când a discutat public aderarea Georgiei. Între timp, Georgia și Ucraina au profitat de acest context favorabil pentru a reitera prioritatea lor de a se integra în comunitatea euro-atlantică: leadershipul politic al Georgiei și Ucrainei au transmis că vor un plan pentru integrarea UE. Acum președintele Zelensky a cerut ca Ucraina să fie primită în NATO.
Însă voința politică rămâne scăzută, situația este tensionată între Germania și Statele Unite pe dosarul Nord Stream 2, astfel încât putem să ne așteptăm la opoziție din partea unor membrii NATO.
S-ar putea însă să discutăm în următoarele luni despre un tiered membership plan, unul în etape, în care Georgia și Ucraina să adere treptat și parțial la NATO. Dar asemenea negocieri sunt dificile și riscante, pentru că este vorba de integritatea teritorială a celor două state și de prioritatea lor de a-și recupera teritoriul ocupat de Rusia.
Realist vorbind, ce crezi că ar putea obține cel mai mult Ucraina?
Președintele Zelensky a venit la putere pe un val populist, în care a promis că va rezolva conflictul cu Rusia pe cale diplomatică. Până acum, de când a venit Administrația Biden, președintele ucrainean s-a mișcat bine pe comunicarea strategică. Problema principală a Kievului este dosarul Donbas și conflictul de acolo nu se poate rezolva în formatul de negociere actuală, formatul Normandia. Un format în care agresorii sunt cei care decid nu poate duce la o rezoluție. În plus, SUA nu participă în formatul Normandia, deși securitatea Ucrainei depinde de Washington.
Dacă Administrația Zelensky reușește să creeze un format paralel de negociere care să dea pondere mai mare Occidentului, prin Platforma Crimeea, atunci aceasta ar fi o mare victorie pentru Zelensky. Evenimentul în jurul Platformei Crimeea va fi probabil cel mai important eveniment în regiunea Mării Negre în acest an, iar președintele Biden a fost deja invitat.
Cum ar trebui să se poziționeze România la acest nou context?
România și-a asumat rolul de factor de stabilitate în Marea Neagră prin consolidarea prezenței americane la Marea Neagră. Dar în timp ce relația strategică a României cu SUA este foarte dezvoltată, rolul României în securitatea regională trebuie extins. România nu are încă parteneriate strategice cu alte state din regiune, partenere strategice ale Statelor Unite (edit- România are parteneriat strategic cu Georgia) .
România trebuie să lucreze mai mult cu Georgia și Ucraina și să încurajeze alte puteri occidentale să fie mai prezentate în Marea Neagră, dacă interesul național este securitatea regiunii Mării Negre. Au existat deja apeluri din partea Ambasadei USA ca România să fie mai implicată în acest proces.