Dosarul DNA privind achiziția de vaccinuri anti-COVID, în care sunt implicați fostul premier Florin Cîțu și foștii miniștri ai Sănătății Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă, redeschide dezbaterea publică privind activitatea DNA și independența acestui parchet în raport cu puterea politică. Dosarul suportă mai multe sub-teme de analiză, așadar voi încerca să le iau pe rând.
- Dosarul în sine nu îi acuză pe Cîțu, Voiculescu și Mihăilă de posibile infracțiuni de corupție, cum ar șpagă, conflict de interese în raport cu corporațiile farmaceutice sau obținerea de foloase necuvenite. Acuzațiile procurorilor DNA au legătură cu decizia politică de a achiziționa un număr mai mare de vaccinuri care ulterior s-au dovedit a fi în exces. Procurorii DNA vor trebui să convingă judecătorii de latura subiectivă a inculpaților și anume că au avut intenția de a prejudicia bugetul public. Mai mult, ar trebui să demonstreze în fața judecătorilor complicitatea dintre Cîțu, Voiculescu și Mihăilă în intenția lor de a prejudicia bugetul public. În baza informațiilor publice scurse în presă din dosarul DNA, nu este încă clar ce lege au încălcat respectivii politicieni. Nefiind un dosar cu acuzații clasice de corupție, ci unul care investighează oportunitatea deciziei politice și lipsa de chibzuință în achiziția de vaccinuri, în mod evident dosarul suportă multe alte tipuri de interpretări în spațiul public, inclusiv suspiciunile de politizare a parchetului anticorupție.
- În toată perioada luptei anticorupție din România, din anul 2007 și până în prezent, analiza independenței sistemului judiciar a suportat cel puțin două unghiuri: pe de o parte, puterea politică trebuie să permită procurorilor investigarea corupției la nivel înalt indiferent de funcția sau culoarea politică a făptuitorului. Pe de altă parte, procurorii numiți în funcții înalte nu ar trebui să se arate servili liderilor politici de la guvernare, să le satisfacă nevoia de putere și să instrumenteze numai dosare ce vizează rivalii din opoziție. Or acest obiectiv a fost extraordinar de greu de atins în toată această perioadă, indiferent de procurorul-șef DNA în funcție. În prezent, puterea politică este reprezentată de Klaus Iohannis (un pol de putere aflat în declin pentru că mandatul său se aproprie de final, care și-a pierdut autoritatea, lăsat din brațe inclusiv de serviciile secrete) și de premierul Marcel Ciolacu (care are o putere politică în ascensiune, chiar mai mare decât a lui Iohannis, dovadă că lansează semnale că ar putea fi candidatul PSD pentru prezidențialele de anul viitor). În cele nouă luni de când funcția de procuror-șef DNA este deținută de Marius Voineag, dosarele acestui parchet au vizat numai rivalii politici ai lui Marcel Ciolacu, fie din partid, fie din opoziție. Or parchetul își va demonstra independența în momentul în care dosarele DNA vor viza și vacile sacre ale sistemului, cum ar fi Florentin Pandele, Paul Stănescu sau protejații PNL din jurul președintelui Iohannis.
- În cei 16 ani de când România a devenit stat membru UE, lupta anticorupție din România a fost pretextul perfect pentru radicalizarea discursului politic. Toate partidele din România au picat testul moderației și al onestității în raport cu tema luptei anticorupție. Toate partidele din România au folosit la nivel de discurs justiția drept armă împotriva rivalilor politici. Dacă în alte state UE, tema migrației sau conservatorismul social sunt teme care au dus la ascensiunea unor partide populiste, în România, tema care a polarizat foarte mult a fost justiția. PSD s-a conturat drept partidul care a redus lupta anticorupție la o luptă a partidului împotriva „abuzurilor DNA și a statului paralel”, la polul opus s-a remarcat USR care nu a admis public nicio greșeală a parchetului și care a ajuns în Parlament printr-un discurs justițiar radical, unul al purității politice care ulterior s-a dovedit a fi utopic și naiv. Odată cu experiența politică dobândită în perioada în care au fost la guvernare, liderii USR au înțeles că jocul dintre actorii relevanți este de fapt unul mult mai nuanțat, că dezbaterea privind rolul serviciilor secrete în arhitectura statului nu e o simplă conspirație, iar serviciile secrete chiar trebuie reformate printr-o legislație nouă și că DNA, instituția cult a partidului, poate deveni ușor un ciomag împotriva opoziției.
Anul 2024 va fi anul cu patru runde de alegeri și există un risc mare ca statul de drept să fie clătinat serios din temelii în lupta pentru supremația politică. Dacă acest dosar al achizițiilor se va termina în instanța de judecată cu achitări pe linie, așa cum s-a mai întâmplat și cu alte dosare jucate electoral (cum ar fi dosarul lui Ludovic Orban, scos din cursa electorală pentru București sau dosarul lui Dan Barna, redeschis în timpul cursei prezidențiale), reputația DNA va fi afectată mult timp de acum încolo. Or compromiterea instituțiilor care reprezintă statul de drept în România favorizează discursul electoral anti-sistem de tip AUR, un partid mult mai periculos decât celălalte partide mainstream. Cu o inflație pe care liderii politici de la putere se arată incapabili să o gestioneze și un Marcel Ciolacu însetat de putere, dar fără calități reale de viitor șef de stat, germenii extremismului de dreapta au toate condițiile să explodeze.
În acest moment, cel mai puternic partid din România este PSD. Pe de o parte ține paralizat PNL, care încasează nemulțumirile românilor față de actul guvernării, pe de altă parte lansează vectori de imagine apropiați temelor AUR, în eventualitatea unei viitoare alianțe cu acest partid neo-legionar. PNL se află într-un moment de derivă, fără lideri puternici și fără o direcție clară pentru viitor, care oscilează în menținerea coaliției cu PSD, dar ia în calcul refacerea unui bloc al dreptei. Acest balans derutează electoratul PNL.
Iar USR, deși mic și ros de crize interne, se poziționează drept cel mai dur partid al opoziției. Contextul politic este relevant pentru că nimic nu va mai fi întâmplător până la atingerea obiectului major al sistemului, și anume alegerea favoritului pentru funcția de viitor președinte al României. Ideal ar fi ca DNA să își mențină coloana vertebrală și să nu devină un simplu instrument în atingerea acestui obiectiv politic. Așa cum am putut observa în istoria recentă a României, puterea liderilor politici este iluzorie, ea vine și dispare rapid, instituțiile sunt însă cele care rămân.