Reacție de dinozaur. Biblioteca Academiei Române stă închisă de un an de teama COVID

În timp ce multe biblioteci publice sau arhive din țară au găsit soluții pentru a nu-și abandona cercetătorii și a le oferi acces la sălile de lectură, Biblioteca Academiei Română nu a dorit să-și deschidă ușile publicului nici măcar o zi, din martie 2020, când a fost instituită starea de urgență, și până în prezent. Și nici nu are de gând s-o facă.

Pandemia a afectat toate sectoarele profesionale, iar cercetarea socio-umană nu este o excepție. Imediat după terminarea stării de urgență și intrarea în cea de alertă, mai multe ordine ale Ministerului Culturii și Sănătății au transmis instituțiilor de cultură și bibliotecilor un set de recomandări și regulile de prevenție pentru a putea redeschide gradual activitatea pentru public. Ultimul dintre ele este ordinul nr. 3245/1805/2020 din 19 octombrie 2020, emis de Ministerul Culturii.

Din păcate, la nivel național nu a existat o strategie coerentă privind deschiderea graduală sau închiderea, după caz, a acestora, iar decizia a fost luată de către conducerea fiecărei instituții în parte.

Neexistând un set clar de norme care ar trebui îndeplinite ca instituția să poată funcționa pentru public, ce am remarcat, în discuțiile telefonice cu directori de biblioteci publice și arhive, este că factorul hotărâtor a constat în personalitatea managerului. Managerii care nu au dorit să blocheze cu totul cercetarea umanistică au încercat să găsească soluții cercetătorilor pentru a le furniza documentele sau lucrările solicitate, iar alții nu au dorit să se adapteze cu nimic la noul context pandemic. Iar blocajul a fost total.

Un exemplu pozitiv este Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) care, după terminarea stării de urgență, și-a adaptat sala de lectură, a impus un set de reguli ( număr limitat de cercetători în sală, distanțare de 2 metri între ei, programare prealabilă și solicitare prin email privind tema de studiu). Cel mult zece cercetători pe zi au avut acces în sala de lectură a CNSAS, de la deschiderea acesteia, după ce s-a terminat starea de urgență, și până la jumătatea lunii octombrie, când a fost  închisă temporar din cauza îmbolnăvirii unor angajați cu coronavirus. În perioada în care sala de lectură este închisă, instituția oferă contra cost varianta digitalizată a documentelor solicitate.

„Am încercat să nu blocăm accesul doctoranzilor și cercetătorilor la documentele de care aveau nevoie pentru a-și termina proiectele și să venim o soluție”, mi-a explicat membrul CNSAS, Adrian Cioflâncă.

Președintele Bibliotecii Academiei: „Puneți și dvs niște întrebări…”

La polul opus se află Biblioteca Academiei Române care nu a dorit să deschidă deloc instituția invocând „situația specială în care ne aflăm”.  Contactat telefonic pentru a explica de ce Biblioteca Academiei nu a fost deschisă deloc pentru public, președintele acesteia, prof. ing. Nicolae Noica, nu a putut lămuri care au fost criteriile pe care instituția nu le-a putut îndeplini ca să fi dat acces publicului, măcar pentru câteva săptămâni, în timpul anului pandemic 2020. Mai mult, acesta a invocat evaziv o ordonanță  care i-ar interzice redeschiderea, deși nu există o astfel de prevedere legală pentru Biblioteca Academiei Române.

„E o ordonanță care s-a dat la vremea respectivă, s-a spus să se lucreze de acasă, s-a spus ce e în starea de urgență și alertă și astea au fost argumentele care au determinat și am respectat aceste dispoziții.

Așteptăm și noi, la fel ca și dvs., să se liniștească lucrurile să vedem când vom putea da drumul la activități.

Dacă se dă o ordonanță,atunci toate instituțiile trebuie să respecte cadrul legal. Nu vorbim de biblioteci, ci de instituții. Avem niște reglementări care trebuie respectate de toate instituțiile.

E o situație specială în țară, iar dvs puneți niște întrebări. Au fost niște cazuri extreme și s-au aprobat o zi, două pentru niște persoane care au venit pentru că o chestiune de urgență, cu niște aprobări speciale”, mi-a răspuns Nicolae Noica.

De precizat că Federația internațională a Asociațiilor de Biblioteci, care este cea mai importantă organizație internațională ce reprezintă interesele bibliotecilor din întreaga lume, a publicat constant, pe site-ul său ( https://www.ifla.org/covid-19-and-libraries#plans), toate recomandările ca acestea să își poată deschide gradual porțile publicului în siguranță. Peste tot în lume, tendința a fost de încurajare a deschiderii parțiale a acestora. Multe dintre bibliotecile naționale au impus un număr de vizitatori și o programare prealabilă pentru a fi evitate aglomerările.

În România, un ghid de recomandări pentru ridicarea restricțiilor în bibliotecile publice a fost făcut public de către Asociația Națională a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România, din care Biblioteca Academiei Române nu face parte. Pe lângă recomandările generale de prevenție, valabile în orice instituție publică, documentul respectiv precizează că este nevoie de carantinarea documentelor și cărților folosite de către cititori timp 10 zile pentru documente laminate sau cutii din plastic și 3 zile pentru documente din hârtie sau carton.

Președinta Asociației Naționale a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România, Sorina Stanca, este o voce în breaslă care a încurajat deschiderea cu responsabilitate a bibliotecilor pentru cititori.

„Sălile de lectură au fost deschise mai târziu pentru că n-am știut exactcum să procedăm. Am ezitat ca să nu fim acuzați că zădărnicim combaterea pandemiei. Dar, în timp, ele s-au deschis cu excepția directorilor mai temători. Mulți colegi au luat măsuri radicale de închidere pentru public. Eu am militat pentru a nu închide bibliotecile. Dacă iei măsuri de precauție, nu se întâmplă nimic. Noi am studiat orele de vârf în care se aglomera publicul și am făcut apel la public să își facă o programare prealabilă. De asemenea, să solicite, pe net, cărțile. Noi, la Cluj, ne-am câștigat un public constant care era loial bibliotecii. Noi am încurajat lumea să vină la bibliotecă. E ca și cum ar merge la magazin. Dacă avem nevoie de hrană pentru organism, avem nevoie de hrană și pentru suflet”, mi-a declarat Sorina Stanca, care ocupă funcţia de manager la Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” Cluj.

De precizat că bibliotecile județene se află în subordinea administrațiilor locale, iar singura bibliotecă sub gestiunea directă a Ministerului Culturii este Biblioteca Națională a României. Aceasta și-a deschis ușile pentru public dar fără a avea acces la sălile de lectură. Mai exact, doritorii pot citi în spațiile BNR venind cu cărțile personale.

Cercetător istoric: Am ratat proiecte pentru că nu am avut acces la sală”

În privința Arhivelor Naționale, decizia de a deschide sau nu instituția a revenit fiecărui director în parte. În București, ele au stau mai mult închise, decât deschise, lucru care a frustrat cercetătorii fideli.

„Mi-am anulat sau amânat multe proiecte de cercetare din cauza acestui blocaj. Am făcut numeroase cereri pentru a avea acces la Arhivele Naționale, dar am fost refuzat, deși unele persoane au avut acces special, iar noi, cei obișnuiți, nu am avut”, se plânge istoricul Dumitru Lăcătușu din cauza lipsei de acces în sălile Arhivelor Naționale din București.

„Fiecare instituție și-a evaluat propriile riscuri și a decis. În București arhivele nu au mai funcționat din martie până în octombrie pentru că sediul central s-a mutat cu totul. Am deschis noul sediu în octombrie pentru câteva săptămâni. În țară au fost județe în care s-au redeschis, în altele nu. Arhiva Municipiului București cu sediu pe Văcărești a fost închisă pentru că este un spațiu mic, există o singură toaletă și o singură intrare atât pentru angajați, cât și pentru cercetători”, mi-a declarat Alina Pavelescu, director adj la Arhivele Naționale ale României.

În schimb, Alina Pavelescu a explicat că instituția a încercat să îndeplinească solicitările cercetătorilor mergând pe varianta digitalizată: 385 de cereri la care Arhivele Naționale au scanat 3.000 file.

„Există un anumit grad de digitalizare a inventarelor. Cam 90% sunt digitalizate și le poți analiza on-line. Documentele nu sunt toate scanate. Dar noi am instituit un sistem astfel încât cercetătorul să consulte inventarul on line, să își aleagă cota, să spună ce îl interesează și să ne trimită pe mail solicitarea de a-i scana acele pagini. Partea proasta intervine atunci când vrei să-ți faci o bibliografie de început pentru o lucrare de doctorat și nu e totul on line și ai vrea să explorezi cu ochii tăi niște lucruri”, mi-a mai explicat Pavelescu.

În replică, istoricul Dumitru Lăcătușu susține că soluția digitalizată nu l-a ajutat să-și termine proiectele, pentru că documentele pe care le dorea el nu sunt scanate.

Am încercat un dialog telefonic pe această temă și cu ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, însă se afla într-o ședință parlamentară și nu a putut comenta.