Deși pare incredibil, o instituție din sistemul judiciar este capturată de un magistrat, Lucian Netejoru, care și-a pierdut demult credibilitatea în a mai ocupa funcția de șef al Inspecției Judiciare și nimeni nu poate face nimic.
La fel ca într-un film comercial hollywoodian, Netejoru este un personaj greu de ucis, cu doza tragi-comică de rigoare.
Legile justiției, așa cum au fost ele redesenate în timpul guvernării PSD-ALDE, au fost făcute de așa natură, încât revocarea unui șef incompetent sau chiar rău intenționat devine aproape imposibilă.
Pe 18 mai, Curtea de Justiție a Uniunii Europene va tranșa, în sfârșit, această situație rușinoasă – avocatul general al Curții, Michal Bobek a argumentat deja că numirea interimară a conducerii Inspecției Judiciare, din timpul perioadei lui Liviu Dragnea, introdusă printr-o ordonanță de urgență, este susceptibil să dea naștere „unor îndoieli cu privire la interesul guvernului român de a numi o anumită persoană în fruntea organului însărcinat cu efectuarea cercetărilor disciplinare împotriva magistraților”. Cu alte cuvinte, ceea ce reclamă Bobek este că funcția ocupată de Netejoru a fost una oferită cu dedicație.
Cum istoria recentă arată că judecătorii Curții preiau argumentele avocatului Bobek în proporție de peste 80%, este foarte posibil ca, peste câteva săptămâni, chichița juridică care a făcut posibilă prelungirea mandatului lui Netejoru să devină contrară dreptului UE și să fie anulată. Iar cazarma lui Netejoru, susținută în special de Lia Savonea în CSM, magistrații cu viziuni suveraniste și anumite facțiuni politice, să se prăbușească.
Pentru o readucere aminte, vorbim despre un magistrat asupra căruia planează suspiciuni de plagiat, implicat în scandaluri privind cooptarea sa în masonerie, o organizație incompatibilă cu valorile și acțiunile unui magistrat. Și care a transformat, în ultimii ani, Inspecția Judiciară în ciomag pentru magistrații care susțin reformele cerute de Bruxelles și care au făcut opoziție în timpul guvernării PSD-ALDE.
Zilele trecute, aflat sub deadline-ul deciziei CJUE, Netejoru a recurs la o ultimă răzbunare: a cerut suspendarea din funcție a trei magistrați pentru păcatul de a se exprima colorat pe un grup privat al magistraților. Întâmplător sau nu, doi dintre cei trei judecători au legătură cu sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), pentru a se pronunța pe legalitatea înființării Secției Speciale, desemnării prin OUG a interimatului Inspecției Judiciare și pe obligativitatea recomandărilor din mecanismul de cooperare și verificare (MCV). Judecătorii respectivi nici măcar nu au fost audiați de un inspector al IJ, potrivit surselor mele. O dovadă mai bună că Inspecția, sub mandatul lui Netejoru, nu mai are nicio legătură cu imparțialitatea sau neutralitatea, nu cred că putea exista.
Mai mult, Secția de Procurori a CSM a întreprins deja o acțiune de revocare a sa din funcție, cu slabe șanse de reușită, din cauza noilor prevederi din Legea nr. 317/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 67 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, „Inspectorul-şef poate fi revocat din funcţie de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale. Revocarea se dispune pe baza raportului de audit prevăzut la art. 68, numai ca urmare a propunerii formulate, în acest sens, de către o comisie alcătuită conform alin. (31), însă fără participarea psihologului.”
Secția de Procurori a CSM interpretează această dispoziție legală în ideea că revocarea inspectorului-şef poate fi dispusă, în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale, nu doar pe baza raportului de audit.
În replică, Netejoru ar putea contesta eventuala sa revocare invocând exact acest lucru: lipsa unui raport de audit. Însă nu se va ajunge nici măcar până acolo, din cauza configurației actualului plen al CSM, mulți dintre membrii săi fiind susținători ai acestei conduceri, așa cum au susținut și funcționarea Secției Speciale pentru Investigarea Magistraților.
„Legea a fost creată să facă imposibilă revocarea și numirea. Ambele sunt la mâna a doar trei membri judecători aleși din șapte cu vocație din CSM. Același mod îl regăsim și la numirea și revocarea șefului și procurorilor SIIJ, acolo având însă trei judecători din numai cinci cu vocație din CSM. Două jucării în mâna a doar trei judecători CSM din care decizia se poate lua în doi. Cine să fie cele două doamne ale justiției?!”, mi-a explicat un magistrat, sub anonimat, care urmărește jcourile de culise din sistemul judiciar.
Ca să nu las întrebarea retorică pentru un răspuns, cele două doamne magistrat sunt Lia Savonea și Simona Marcu. În plus, Netejoru se pare că are susținerea și președintelui CSM, Bogdan Mateescu, el fâcând sesizarea la Inspecția Judiciară pentru comentariile magistraților pe acel grup privat.
Ce este trist în toată această sagă a Inspecției Judiciare, care durează de câțiva ani, este că sparge mitul potrivit căruia influența nocivă asupra sistemului judiciar ar veni numai din zona politică. Nu. De multe ori, magistrați care au picat testul bunei credințe reușesc să își prezerve puterea, pentru că sunt susținuți, la rândul lor, de colegi de breaslă, care împărtășesc aceeași gândire și interese de grup. De ce este nevoie de o curte europeană să dizolve niște rețele de magistrați care își promovează agenda proprie, în detrimentul unor principii de bun-simț, nici măcar unele de mare rafinament juridic?
Reforma, strict lăsată la decizia națională, așa cum chiar ei își doresc, s-ar prăbuși într-un mare eșec de țară. Comportamentul lui Lucian Netejoru va fi, cel mai probabil, consemnat în noul raport MCV, care va da muniție unor lideri europeni să nu ne fie ridicat mecanismul pe justiție și, ca urmare, nici România să nu intre în zona Schengen. Este un cerc vicios din care nu reușim să ieșim și din care nimeni nu are de câștigat, nici măcar suveraniștii.