Compromisul german. Cum au reușit Ungaria și Polonia să amâne mecanismul pe stat de drept impus de Comisia Europeană

Mecanismul prin care Comisia Europeană dorea să condiționeze absorbția fondurilor europene de respectarea principiilor statului de drept se amână până când Curtea Europeană de Justiție se va pronunța asupra legalității lui. Acest compromis politic, realizat prin intermediul Consiliului European, dă o victorie, pe moment, Ungariei și Poloniei, care blocaseră, inițial, bugetul UE dedicat următorilor șapte ani, ca semn de protest față de această condiționalitate.

Miza bugetului consta în angajamente în valoare de 164 de miliarde de euro și plăți în valoare de 166 de miliarde de euro, potrivit unui comunicat remis de Comisia Europeană.

Prin jocul politic făcut de Consiliul European, Ungaria și Polonia vor câștiga timp pentru a cheltui banii europeni fără a fi sancționate de către Comisia Europeană, mai ales că cele două țări sunt țări probleme care au generat dispute mari în interiorul UE privind respectarea independenței sistemului judiciar și principiului separației puterilor în stat.

Pentru reamintire, Curtea de Justiție a UE a decis recent, în procesul cunoscut drept Comisia Europeană vs Ungaria, că autoritățile maghiare (Guvernul Viktor Orban) au încălcat legile UE și acordurile internaționale prin măsurile impuse în mediul universitar care au dus la decizia Universității Central Europene să își mute activitatea de la Budapesta la Viena. Aceeași Curte de Justiție a UE a luat, anul trecut, o hotărâre nefavorabilă Poloniei, când a decis că legea privind Curtea Supremă, implementată de partidul de la putere Lege și Jusțiție, încalcă legislația europeană și principiul inamovibilității judecătorilor.

Freedom House consideră că, în prezent, Ungaria nu mai este o democrație, ci primul regim „hibrid” sau cvasi-autoritar al UE. Polonia este catalogată drept o „democrație semi-consolidată” de același Fredom House.

„Consiliul European a încălcat statul de drept”

În mod normal, mecanismul condiționalității pe statul de drept ar fi trebuit să fie implementat începând cu 1 ianuarie 2021, odată cu bugetul UE.

Câteva amendamente introduse de Consiliul European, pe 11 decembrie trădează însă ce au obținut, la schimb, liderii politici ai Ungariei și Poloniei, ca să renunțe la exercitarea dreptului de veto și să voteze bugetului european.

Amendamentul problemă este rezumat în acest paragraf”:

„Pentru a se asigura că aceste principii vor fi respectate, Comisia Europeană intenționează să elaboreze și să adopte un ghid privind modul în care va aplica regulamentul, inclusiv o metodologie pentru evaluarea rezultatelor sale. Astfel de linii ghidaj ( „guidelines”) vor fi elaborate în consultare directă cu statele membre. În cazul în care va fi introdusă o acțiune în instanță pentru anularea regulamentului, ghidul va fi finalizat după hotărârea Curții Europene de Justiției, astfel încât să incorporeze orice elemente relevante care decurg din decizia judecătorilor. Președintele Comisiei Europene va informa pe deplin Consiliul European. Până la finalizarea acestor „guidelines”, Comisia nu va propune măsuri în temeiul regulamentului”.

Premierii ungar şi polonez, Viktor Orban şi Mateusz Morawiecki, au anunțat, deja, că vor ataca legalitatea mecanismului de monitorizare și sancționare al Comisiei Europene la Curtea Europeană pentru Justiție.

Publicația Politico a explicat că acest compromis a putut fi posibil pentru că acest plan a beneficiat de susținerea Germaniei, care deține președinția Consiliului UE.

De altfel, cancerul german, Angela Merkel a și declarat public, la finalul lunii noiembrie, ca va exista un compromis al „tuturor părților” pentru depășirea acestui blocaj.

„Unii spun – nu faceți compromisuri și nu schimbați o singură virgulă, iar alții sau aceleași persoane spun: Dar vă rog să veniți cu un rezultat. Și asta, aș spune acum, este exact sarcina politicii, de a transforma incompatibilitățile aparente într-un rezultat cu care să poată trăi toată lumea. Iar fără un compromis, acest lucru nu va funcționa – și prin asta înseamnă [un compromis] din toate părțile. De aceea cred că, deoarece acesta este un proiect cu adevărat central, trebuie să fim cu toții pregătiți să facem compromisuri într-o oarecare măsură”,

declara Angela Markel, într-o videoconferință cu parlamentari din tot blocul european.

Ramona Coman, profesor asociat în științe politice la Université libre de Bruxelles și președinte al Institutului pentru Studii Europene, mi-a explicat că, din punct de vedere al mecanismului statului de drept, majoritatea analizelor juriștilor de la Bruxelles pun în evidență ideea că, în cazul în care se va da curs Declarației interpretative a Consiliului European din decembrie, punerea în aplicare a mecanismului ar fi cu mult întârziată.

„Ce au obținut Polonia și Ungaria, prin negocierea acestei declarații interpretative a Consiliului European, este întârzierea procesului. S-a obținut amânarea întregului proces din mai multe puncte de vedere: acum Comisia ar trebuie să creeze niște guidelines pe care să le redacteze de comun acord cu statele membre, care presupune un alt val de negocieri și discuții. Între timp, Polonia și Ungaria au posibilitatea de a merge la Curtea Europeană de Justiție și, până Curtea nu se va pronunța, nici Comisia nu poate face mare lucru. Sunt mulți juriști care spun că prin această declarație, Consiliul European a încălcat statul de drept, pentru că nu respectă echilibrul instituțional. Consiliul European nu are funcție legislativă”,

mi-a explicat Ramona Coman.

De altfel, eurodeputații Parlamentului European au contestat, azi, declarația Consiliului European cu argumentul că „nicio declarație politică a Consiliului European nu poate fi considerată o interpretare a legislației”. Comisia este „complet independentă”, iar concluziile Consiliului „nu pot deveni obligatorii pentru Comisie în ceea ce privește aplicarea actelor juridice”, adaugă eurodeputații.

Statul de drept nu mai este o chestiune ce ține de suveranitatea națională, ci una europeană

Încă de acum câțiva ani, când, în Uniunea Europeană, au izbucnit divergențele politice privind diferențele de valori între curentul liberal-federalist european și cel național-suveranist, reprezentat de Ungaria și Polonia, liderii ungari și polonezi au argumentat, în apărarea lor, că avem de-a face mai mult cu un război al valorilor (interpretate diferit) și mai puțin cu o evaluare obiectivă a independenței sistemului judiciar și, într-o lupă mai largă, a respectării principiilor statului de drept. 

„Atât Ungaria și Polonia doresc o Europă interguvernamentală, în care Parlamentul și Curtea Europeană de justiție să nu aibă nimic de spus, iar toate deciziile să fie ale guvernelor statelor membre, luate prin unanimitate. Ei ar dori să ne întoarcem la momentul Charles de Gaulle în 1965”,

mai explică Ramona Coman.

Mulți politologi europeni, cum este profesorul R. Daniel Kelemen, de la Universitatea Rutgers, susțin ideea că fondurile europene au contribuit la susținerea „autocrațiilor naționale”. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care liderii europeni provenind din Olanda, Franța, Germania etc au dorit să condiționeze accesarea banilor europeni de respectarea valorilor europene.

„Conducătorii autocrați își pot folosi controlul asupra distribuției fondurilor UE pentru a-și susține regimurile”, explică Kelemen, într-o lucrare recentă.

În exercițiul bugetar 2014-2020, Ungaria a reușit performanța să conducă în gupul celor patru țări Vișegrad în ceea ce privește utilizarea fondurilor UE, după ce a absorbit 43% din cadrul său financiar total, care este peste media UE (39%).

Prin comparație, din perspectiva ratelor de absorbție consemnate la nivelul lunii februarie 2020, România ocupa penultimul loc în clasament.

Mai mult, în perioada 2014-2020, strategia bugetară a guvernului lui Viktor Orban a fost „absorbția anticipată”. Majoritatea fondurilor pentru întregul ciclu 2014-2020 au fost deja angajate până în primăvara anului 2018, când au avut loc alegerile parlamentare naționale.

Același lucru s-ar putea și cu acest buget, iar banii să fie trași și cheltuiți până în primăvara anului 2022, când Orban se va confrunta, iarași, cu alegeri parlamentare.

Printr-o decizie din februarie 2018, Curtea Europeană de Justiție a statuat că dreptul UE poate fi invocat în protejarea independenței judiciare la nivel național. Iar prin acea decizie, argumentele suveraniste ale Ungariei și Poloniei au intrat în desuetitudine.

Obiectivele deciziei CJUE au fost următoarele: organizarea sistemului judiciar național nu este exclusiv o problemă a fiecărui stat membru, din contră, statele membre sunt obligate, ca urmare a dreptului UE și supravegheate fiind de către Curtea de Justiție, să se asigure că instanțele și judecătorii lor sunt independente în domeniile aflate sub jurisprudența legislației UE.