Opinii

Testul pe care useristul Stelian Ion îl are de trecut la Justiție

Sidonia Bogdan

Cel mai important test de maturitate politică pe care îl va da USR PLUS, anul viitor, va fi felul în care această formațiune politică va gestiona portofoliul Justiției, ocupat de useristul Stelian Ion. În ultimii zece ani, justiția a avut un rol major în reconfigurările de pe scena politică și, din cauza intereselor politice, nici acum nu reușește să-și găsească un curs firesc. În ciuda promisiunilor populiste ale Guvernului Orban, anul 2020 a fost, mai degrabă, un an al dezamăgirilor pentru magistrații reformiști, din cauza duplicității fostului ministru, Cătălin Predoiu, care a legitimat, în funcțiile importante din parchete, nume compromise de procurori. E deja de notorietate faptul că nici măcar după ce Giorgiana Hosu și-a dat demisia de la șefia DIICOT, ca urma a condamnării soțului său, ministrul Predoiu nu s-a distanțat de această alegere, din contră, i-a luat apărarea acesteia chiar și în ultimul moment al acceptării demisiei. Tandemul Predoiu-Iohannis nu a fost nici pe departe unul pro justiție,

așa cum s-a autolegitimat, pentru câștigarea electoratului sensibil la temele justițiare, ci mai degrabă unul al compromisului. Atât Cătălin Predoiu, cât și președintele Iohannis, au pariat pe vechile rețele de magistrați fideli perioadei DNA-SRI, care, în noua paradigmă, și-au schimbat puțin culoarea părului, pentru adaptare, nu și năravul de a fi receptivi la semnalele și dorințele clasei politice.   Din această perspectivă, dacă Stelian Ion va fi consecvent pozițiilor pe care le-a avut în opoziție, nu va putea fi pe linia prezidențială, lucru care îi va îngreuna și mai mult mandatul. Faptul că Secția Specială pentru investigarea magistraților trebuie desființată este deja un subiect fumat. Argumentele în favoarea desființării acesteia sunt atât de clare, încât singurul lucru care a mai rămas este ca în prima lună a lui 2021 să fie votată în Parlament dizolvarea acesteia. O altă prioritate pentru prima parte a anului viitor este nominalizarea unui procuror competent pentru șefia DIICOT. Stelian Ion a avansat ideea de a…

Opinii

Ambasada USA recurge la gesturi absurde: îl premiază pe Orban pentru promovarea statului de drept

Sidonia Bogdan

foto pagina de Facebook a Ambasadei USA

Pozițiile publice ale ambasadorului american, Adrian Zuckerman, au devenit din ce în ce mai contrariante față de valorile democrației liberale, pe care administrațiile americane le folosesc în diplomația de tip soft power. În timp ce Forumul Judecătorilor, cea mai de prestigiu organizație a juedecătorilor din România, a susținut public, chiar acum două zile, că „Ziua Internațională Anticorupție” marchează în România „o realitate tristă”, Ambasada USA găsește potrivit să-l premieze chiar pe fostul șef al Executivului pentru „eforturile axate pe promovarea statului de drept”. Prin gesturile sale pripite și superficiale, Ambasada USA nu face decât să decredibilizeze și mai mult acea facțiune de magistrați reformiști din România, rămasă fără suport politic și care abia mai supraviețuiește. Dacă totul a fost prefect și chiar performant în timpul guvernării Orban, potrivit evaluărilor americane, înseamnă că asociațiile de magistrați români, care au atras semnale de alarmă, în acest an, asupra problemelor din justiție, apărute din cauza ingerințelor politice, au criticat puterea politică fără argumente.

Pe cine să mai creadă cetățeanul simplu din această poveste? Nu numai că a făcut campanie electorală în mod fățiș liberalilor, dar Zuckerman îi legitimează pe liberali pe cea mai sensibilă temă din România: statul de drept. „Ieri, Ambasada Statelor Unite ale Americii l-a premiat onorific pe fostul premier Ludovic Orban pentru „eforturile axate pe promovarea democrației, statului de drept și pe combaterea traficului de persoane”, scrie pe pagina de facebook a Ambasadei USA în România. Despre Ludovic Orban se pot spune multe, de la faptul că, în plan extern, nu a avut poziții retrograde asemănătoare lui Liviu Dragnea, nu a promovat la nivel de discurs politic cauze naționaliste toxice sau euro-atlantice sceptice, dar, totuși, cum să-l premiezi pe Orban pentru că ar fi promovat statul de drept în România? Ce merite deosebite a avut Guvernarea Orban pe această temă? Puterea executivă și majoritatea legislativă au desconsiderat apelurile magistraților Magistrații se plâng, pe bună dreptate, că Secția Specială pentru investigarea…

Opinii

De ce partidul AUR va fi periculos în Parlamentul României

Sidonia Bogdan

Surpriza neplăcută a acestor alegeri este intrarea în Parlament, potrivit primelor exit poluri, a partidului Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), care va reînvia discursul naționalist anti-occidental de la cea mai importantă tribună politică a țării. Un partid fără structuri bine conturate în teritoriu, care și-a transmis, preponderent, în această campanie electorală, mesajele în social media, un mediu de comunicare în care stridența, agresivitatea și ideile radicale sunt vectorii care prind și ajung cel mai ușor la electorat. Este prematură comparația cu Brexit, dar faptul că un partid lipsit complet de notorietate atinge atât de ușor pragul electoral, concentrându-și campania în social media, va ridica, probabil, în perioada următoare, mai multe semne de întrebare. Valorile clamate – unirea cu Basarabia, familia, națiunea și credința creștină- pe care le promovează cu insistență liderul AUR, George Simion, se regăsesc, într-o variantă ușor diluată și la anumiți lideri PNL, cum ar fi Rareș Bogdan, sau în publicațiile cu notă legionaroidă de tipul Active News.

Programul partidului poate fi catalogat unul de dreapta spre extremă. Cauzele partidului au putere de atracție și pentru un anumit segment din structurile de securitate, mai ales pentru cadrele din rezervă, cultivate în spiritul cetății asediate, fie unul sub atacul maghiar, sau sub cel occidental, entitate care, mai nou, ne deposedează bogățiile și ne-a „capturat” țara. De altfel, pe listele partidului pentru parlamentare, îl regăsim pe Mircea Chelaru, general în rezervă, fostul șef al Statului Major, cunoscut pentru viziunea sa naționalistă, participant la întâlnirile cu Aleksandr Dughin, un ideolog rus care susține paradigma eurasiatică.   Mesajele partidului ating și facțiunea naționalist-ortodoxistă din Biserică, ușor percutantă la tezele Răsăritului. Iar acest palier este reprezentat de vicepreședintele AUR, Claudiu Târziu, unul dintre liderii Coaliției pentru Familiei, un conservator asumat care, în textele sale, s-a remarcat prin încearcările de a găsi justificări crimelor comise de legionari. Primul paragraf din programul AUR face apel la articolul 1 din Constituția România, privind suveranitatea statului, iar…

Opinii

Despre patriotism. Există în realitate acest sentiment?

Sidonia Bogdan

Întâmplarea face să-mi încep activitatea jurnalistică, pe site-ul propriu, de Ziua Națională, zi în care se discută despre patriotism.  Probabil mulți dintre noi am încercat să înțelegem acest sentiment, mai ales că istoria noastră recentă, naționalist-comunistă, a plusat pe retorica patriotardă. Patriotismul, așa cum îl vedeam manifestat în spațiul public, era ca o prăjitură pe care nu o doream, dar care îmi era îndesată pe gât, cu argumentul prefabricat că e bună.  Un discurs exagerat-pompos și, de foarte mult ori, fals, de a exhiba niște sentimente referitoare la țară, care a dus, în timp, la o reacție de respingere a generațiilor tinere educate în spiritul liberal-democratic. Cei care obișnuiesc să îngroașă discursul patriotard nu știu, de fapt, să rostească melodia naturaleții, pentru că, populismul, în materie de sentimente, înseamnă să pretinzi, într-un mod demonstrativ, că simți mai mult decât simți în realitate. Și de ce ai face asta?  De fiecare dată când am fost întrebată, de-a lungul timpului - crezi

în patriotism, există, în mod natural, acest sentiment? – răspunsul meu a fost categoric nu, ca reacție de respingere la acest val de populism vulgar și ostentativ care mi-a asfixiat tinerețea.  Totuși, trebuie să recunosc că m-a intrigat această trăire și am vrut să-o înțeleg, mai ales că, în experiența cu cetățenii străini, de pildă, cu americanii– directă sau în filme - am observat că există și o formă de manifestare autentică a acestui sentiment.  Ce ar putea să însemne patriotismul? Apelul la istoria națională și la anumiți lideri politici din trecut care au avut un rol în formarea României Mari, așa cum se obișnuiește la noi de Ziua Națională? Deși mulți consideră că acest ar fi răspunsul, pe mine nici acesta nu mă convinge.  Faptul că trebuie să-ți cunoști istoria țării este, mai degrabă, o obligație sau o formă de civilizație, dar nu este o formă de manifestare directă a dragostei. Da, poți respecta sau te poate inspira un…