Parchetul General, condus de Gabriela Scutea, nu a făcut public raportul de activitate pentru anul 2020 invocând pandemia, deși în rândul parchetelor ședintele prin video-conferință au devenit o obișnuință. Raportul de activitate reprezintă o sinteză a activității marilor structuri de parchet din țară, iar prin intermediul lui s-ar putea afla cât de performanți sau nu au fost procurorii în pandemie. Cu excepția anului 2020, toate rapoartele de activitate ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se află pe site, începând cu anul 2011. „În ședința de lucru a Colegiului de conducere a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din data de 25 februarie 2021 a fost aprobat „Raportul de activitatea al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe anul 2020 și anexele acestuia, urmând să fie prezentat în cadrul Adunării generale a procurorilor și apoi publicat pe

site-ul Ministerului Public. Dat fiind contextul sanitar și restricțiile impuse de starea de alertă, Adunarea generală a procurorilor nu s-a mai putut desfășura”, este răspunsul Parchetului General, la solicitarea acestui site. Surse judiciare mi-au explicat că argumentul invocat de conducerea Parchetului General nu este unul temeinic, întrucât Adunarea generală a procurorilor se putea strânge pe zoom sau prin video-conferință. „Au existat, în aceste an, bilanțuri ale parchetelor, prezentate prin video-conferință, și Adunarea procurorilor se putea întâlni în mediu digital”, mi-au spus sursele judiciare. În plus, potrivit legii 304/2004, art. 78, procurorul general are obligația legală de a convoca Adunarea generală a procurorilor anual sau ori de câte ori este nevoie. "Adunarea generală a procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se convoacă de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, anual sau ori de câte ori este necesar", precizează legea 304/2004.

În urmă cu șapte ani, odată cu anexarea ilegală a Crimeii de către Federația Rusă, o minoritate neglijată de sute de ani a intrat brusc în atenția internațională: tătarii crimeeni.  Tătarii de la Marea Neagră au o lungă istorie tragică, plină de valuri de deportări, epurări și presiuni politice pentru divizarea acestei populații, care o fac unică în lume. După anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia, datorită opoziției împotriva rușilor, asumate de câțiva lideri politici tătari, Ucraina a început să fie atentă la respectarea drepturilor lor, dar nici pe departe problemele acestei comunități nu s-au terminat. „Cea mai mare frică a noastră este că dispărem, că va dispărea identitatea noastră”, mi-a explicat Gayana Yuksel, o fostă jurnalistă tătară din Kiev, membră a organismului lor politic, Mejlis, într-o discuție la Kiev. 238 de ani de opresiune Tragedia tătarilor de la Marea Neagră nu a început odată cu anexarea ilegală în timpul mandatului președintelui Putin, ci mult mai devreme, în 1783, când țarina

Ecaterina a II a a emis un mandat prin care proclama anexarea Crimeii și dizolvarea Hanatului, care își obținuse independența cu nouă ani înainte. Atunci a fost primul moment în care tătarii au început să-și părăsească țara, ca rezultat al faptului că rușii au intervenit în forță în politica internă a peninsulei. Mai târziu, Războiul din Crimeea din 1853-1856 a generat un alt val de refugiați, iar o sută de ani mai târziu, când Stalin conducea cu mână de fier URSS, a fost impus, ca politică de stat, fenomenul deportărilor și epurărilor masive. Timp de aproape 50 de ani, tătarii crimeeni, strămutați în Siberia sau alte republici sovietice, nu au avut voie să se întoarcă în casele lor, fiind ținuți forțat în pribegie. În prezent, comunitatea tătară este disparată în Crimeea, Ucraina, România (Dobrogea), Bulgaria și alte câteva țări central-asiatice. Cea mai mare diasporă trăiește în Turcia, estimările fiind între 3 și 5 milioane de tătari. Faptul că sunt apropiați…

Institutul Cultural Român (ICR) a recunoscut, la solicitarea acestui site, că și-a trimis 234 angajați în judecată, pentru a decide o instanță de judecată dacă măririle de salariu, făcute în anul 2017 de către conducerea ICR, au fost legale sau nu. Acțiunea ICR vine ca urmarea a unui raport al Curții de Conturi din anul 2018 care stabilea că fostul președinte Liliana Țuroiu ar fi mărit salariile tuturor angajaților într-un mod incorect. Curtea de Conturi cerea ca prejudiciul să fie recuperat, altfel spus, angajații ar trebui să dea statului banii înapoi. Raportul poate fi consultat aici. ICR se apără și consideră că auditorul extern al Curții de Conturi nu ar fi luat în considerare corecția salarială, nu a luat în considerare argumentele de ordin legal aduse de ICR, de notele de relații pe care le-a solicitat și le-a primit, iar la calcularea presupusului prejudiciu, nu ar fi ținut cont de legislația incidentă în domeniu și nici de o hotârăre a

Curții de Apel București.  „ Precizăm faptul că Institutul Cultural Român a formulat cereri de chemare în judecată pentru un număr de 234 de salariați activi și inactivi, până la data prezentei fiind înregistrate în totalitate pe rolul Tribunalului București, Secția Conflicte de muncă, în vederea stabilirii legalității  Ordinului Președintelui Institutului Cultural Român nr. 564/07.12.2017 privind corecția salarială. Tribunalul București, Secția Conflicte de muncă urmează să se pronunțe cu privire la  legalitatea stabilirii salariilor conform Ordinului Președintelui Institutului Cultural Român nr. 564/07.12.2017  și salariilor cuvenite conform  Raportului Curții de Conturi a României nr.137336/01.08.2018”, arată ICR într-un răspuns către acest site. Angajații ICR se arată revoltați de decizia conducerii ICR de a-i da în judecată, pentru că se simt nevinovați, iar acum ei trebuie să plătească din buzunarul lor avocații. „Ne-am trezit dați în judecată de-a valma. Sunt oameni care au plecat din ICR la două săptămâni după mărirea salariilor și au fost dați în judecată. Noi acum trebuie să ne…

Unul dintre angajații apropiați directorului general al Agenției de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare, Cătălin Harnagea, este Oana Mihaela Alexandrescu-Duca, care deține funcția de consilier. Surse din interiorul Agenției Naționale mi-au declarat că Alexandrescu-Duca este „mâna dreapta” a directorului general. În această perioadă se află în concediu de creștere a copilului, potrivit surselor citate și este angajatul instituției încă de la înființarea RoAID în anul 2018. Cătălin Harnagea nu a răspuns la telefon pentru a i se lua un punct de vedere. Alexandrescu-Duca a primit, în anul 2019, o condamnare la 5 ani închisoare cu executare, în primă instanță, pentru mită. Ea este acuzată că, în calitate de fostă directoare în Comisia Națională de Acreditare a Spitalelor, a primit o mită de 1,5 milioane de lei de la reprezentanţii a două firme de prestări servicii. Instanţa a mai dispus confiscarea specială a sumei de bani obţinute cu titlu de mită de aceasta, respectiv 1.509.611 lei.Oana Mihaela Alexandrescu-Duca mai este judecată într-un

alt dosar, pentru abuz în serviciu, alături de Dan Romulus Şerban, fost preşedinte al CoNAS, şi fostul director juridic Aracsia Magdalena Benţia în legătură cu acordarea nelegală a unor contracte de prestări servicii, prejudiciul în acest caz fiind de peste 13 milioane lei, potrivit Agerpres. Un raport al Curții de Conturi demască nereguli grave de management în Agenția de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare (RoAID), condusă de fostul șef SIE, Cătălin Harnagea. Agenția se află în subordinea Ministerului Afacerilor Externe. Curtea de Conturi a constatat că, în anul 2018, două proiecte din domeniul cooperării internaționale pentru dezvoltare în Jamaica și Georgia, derulate de organisme de drept privat din România, au fost coordonate de instituția condusă de Cătălin Harnagea cu plăți în avans în valoare de 250.000 lei pentru care „nu  au fost prezentate documentate justificative legale întocmite”. Curtea de Conturi a constatat aceeași neregulă și pentru alte două proiecte derulate în Republica Congo, în care s-au făcut plăți în avans în…

Compania IFC Paragon Financial SRL a distribuit materiale educaționale și truse de igienă în Republica Congo în perioada pandemiei. Proiectul a fost finanțat printr-un grant oferit de Agenția Română pentru Cooperare Internațională pentru Dezvoltare – RoAid, condusă de Cătălin Harnagea. Potrivit datelor publicate în Monitorul Oficial, firma IFC Paragon Financial SRL reprezintă fosta firmă Bucharest Forum Conference SRL care și-a modificat denumirea în anul 2018. Asociația Bucharest Formul SRL îl avea drept reprezentant legal pe secretarul adjunct NATO, Mircea Geoană și pe Alina Violeta Costea, cumnata sa. În data de 18.12.2018, Mircea Geoana a decis să se retragă din IFC Paragon Financial SRL, tot potrivit datelor din Monitorul Oficial. Pe site-ul Națiunilor Unite, apare informația că donația statului român ar fi fost prezidată de Ionuț Costea, cumnatul lui Mircea Geoană. Aceasta a fost demnitar român, a condus Eximbank în perioada 2009-2012 și a mai fost director adjunct în cadrul Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Detaliile despre proiect se găsesc

chiar pe site-ul Agenției. La ora actuală, RoAID trece printr-un scandal public, după ce am publicat un raportul al Curții de Conturi care a constatat multe nereguli de management pentru anul 2018. „Pe 27 octombrie 2020, a avut loc ceremonia de distribuire a unui set de materiale educaționale tipărite și truse de igienă către Diocèse d'Idiofa, în Republica Democrată Congo, în cadrul proiectului educațional implementat de compania română IFC Paragon Financial SRL. Proiectul a fost finanțat printr-un grant de la Agenția Română pentru Cooperare Internațională pentru Dezvoltare – RoAid. )...) În timpul campaniei, 30.000 de materiale educaționale tipărite (flayers, pliante) și 500 de truse de igienă cu săpun, gel dezinfectant și măști de protecție au fost distribuite în provincia Bandundu din RD Congo, împreună cu publicarea de știri informative în mass-media, în franceză și în limbi naționale - Kikongo și lingala. În același timp, un spot video educațional va fi difuzat pe canalele online, filmat cu o personalitate locală, cu…

În ultimii cinci ani, Primăria Municipiului București nu a evaluat niciun manager de spital, în baza criteriilor de performanță, deși este obligată prin lege să evalueze anual activitatea tuturor celor 19 manageri de spitale aflate în subordinea Administrației Spitalelor și Serviciilor Medicale București. În schimb, Ministerul Sănătății susține că a întreprins acest proces anual de evaluare, până la venirea pandemiei, pentru spitalele pe care le are în subordine în București, dar a demis un singur manager de spital din cauza lipsei de performanțe din totalul de 18 manageri evaluați. Potrivit legislației în vigoare, dacă managerii de spitale nu ating criteriile de performanță, aceștia pot fi demiși înaintea terminării mandatului. Una dintre problemele cronice ale sistemului de sănătate este lipsa unei evaluări obiective a managerilor de spitale din România. Evaluarea este importantă întrucât aceștia decid cum sunt administrați banii alocați funcționării spitalelor.   Am încercat să aflu câți manageri au fost evaluați de către Primăria Municipiului București și de către Ministerul

Sănătății privind criteriilor de performanță, prevăzute în legislația românească (OMS nr. 112/2007 ), „în baza căruia contractul de management poate fi prelungit sau poate înceta înainte de termen, cu modificările şi completările ulterioare”. Conform prevederilor art. 176 alin. (4) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii ,,Evaluarea este efectuată pe baza criteriilor de performanţă generale prevăzute prin ordin al ministrului sănătăţii, precum şi pe baza criteriilor specifice şi a ponderilor prevăzute şi aprobate prin act administrativ al conducătorilor ministerelor sau instituţiilor cu reţea sanitară proprie, al primarului unităţii administrativ-teritoriale, al primarului general al municipiului Bucureşti sau al preşedintelui consiliului judeţean sau prin hotărârea senatului universităţii de medicină şi farmacie, după caz.” În urma răspunsurilor venite din partea acestor instituții, concluzia este dezamăgitoare. Primăria București și Ministerul Sănătății nu evaluează în mod profesionist performanța managerilor de spitale din București. „În perioada 2017-2021, Primăria Municipiului București, prin ASSMB - Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale București, nu a realizat evaluări ale managerilor de spitale.…